SFINTIREA CASEI - Parohia Invierea Domnului

Ce este sfestania si cum ne pregatim
De ce e bine sa facem sfestanie in casa
Despre sfintirea casei

Ce este sfestania si cum ne pregatim

Sfeştania este denumirea populară pentru slujba Aghiasmei mici sau Sfinţirea cea mică a apei. Ea se săvârşeşte de către preot în biserici sau în casele credincioşilor cu diferite prilejuri. Slujba sfeştaniei cuprinde sfinţirea apei, stropirea cu apă sfinţită a celor prezenţi şi a tuturor camerelor precum şi rugăciuni pentru ocrotirea şi binele casei şi pentru sănătatea trupească şi sufletească a celor ce locuiesc în ea.

Iată ce scrie în cartea de slujba a preotului pentru despre folosul sfeştaniei: “Această apă sfinţită, pe care Duhul Sfânt, prin rugăciunile preoţilor, o sfinţeşte, are multe feluri de lucrări, precum însăşi ectenia sfinţirii şi rugăciunea mărturisesc: prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se alungă; se iartă şi păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavoleşti şi gândurile cele rele; mintea se curăţeşte de lucrurile cele spurcate şi se îndreaptă spre rugăciune; bolile le alungă şi dă sănătate sufletească şi trupească. Toţi cei ce o primesc cu credinţă iau sfinţenie şi binecuvântare”.

Cine doreşte a chema preotul pentru a săvârşi sfeştania în casă, trebuie să ştie cum să se pregătească pentru aceasta.

Mai întâi toţi cei din casă este bine să se spovedească, pentru ca înainte de a curăţi şi sfinţi casa, să se curăţească şi să se sfinţească ei însăşi de păcatele şi relele care afectează şi casa în care ei locuiesc. Este folositor ca cei din casă să postească înainte şi să se ferească de ceartă, duşmănii sau alte rele.

În al doilea rând, casa în care urmează a se face sfeştania trebuie curăţită cât mai bine, de la un capăt la altul şi toate lucrurile din ea. Nu este de închipuit să stropim cu apă sfinţită şi să facem rugăciuni pentru a curăţi casa de rele iar casa să fie murdară şi ne îngrijită. Apoi, orice slujbă săvârşită de preot este echivalentă cu aducerea lui Dumnezeu în casa aceia şi de aceea nu putem să avem casă neîngrijită.

Pentru slujba sfeştaniei, credinciosul trebuie să pregătească o măsuţă frumos acoperită, orientată spre răsărit, pe care se vor aşeza următoarele:

un vas larg la gură cu apă;
un mănunchi de busuioc;
sfeşnice cu lumânări de ceară;
un pomelnic cu cei ce locuiesc în casa şi cu cei pe care respectivii doresc să-i pomenească la rugăciune;
dacă se face pentru prima dată sfeştanie în casă se mai pune un vas mic cu ulei şi un beţişor cu vată;
o icoană (dacă măsuţa nu se află în faţa icoanei din casa);

Preotul va sta în faţa măsuţei şi credincioşii vor sta în spatele preotului, aşa cum stăm şi la biserică, toţi cu faţa spre răsărit. Toate uşile camerelor vor fi larg deschise pentru ca preotul să poată intra în ele pentru a le binecuvânta şi sfinţii.

[autor: Ioan Florea]

De ce e bine sa facem sfestanie in casa

Sfestania este pentru casa ceea ce este spovedania pentru om. Daca prin spovedanie, prin marturisirea pacatelor si dezlegarea acestora de catre preot, omul îsi curateste sufletul, îsi împrospateaza harul primit la botez, tot asa prin stropirea cu apa sfintita si prin rugaciunile speciale ale preotului casa sfintita la început se curateste de tot raul si de toata lucrarea cea rea, datorate fie pacatelor celor ce locuiesc în ea, fie oamenilor rauvoitori, fie duhurilor celor rele.Prin savârsirea periodica a sfestaniei se resfinteste locul, casa si toate lucrurile din ea dupa un timp în care inevitabilele noastre pacate si fapte mai putin cuviincioase au întinat casa. Trebuie spus un lucru în care noi credem si pe care îl aflam din Sfintele Scripturi si pe care Biserica noastra îl învata de la începuturi. Si anume ca omul este solidar cu tot ceea ce îl înconjoara, asa încât urmarile faptelor lui se rasfrâng si asupra mediului sau înconjurator, asupra casei si a lucrurilor din casa. Lucrurile urâte, pacatele si faradelegile omului întineaza spatiul în care acesta le savârseste sau le traieste, dupa cum, faptele lui bune, curatenia vietii lui, sfinteste si mediul sau înconjurator. În legatura cu aceasta s-a pastrat în popor o zicala foarte adevarata si care cel putin la început avea întelesul celor de mai sus: “Omul sfinteste locul”. Într-adevar omul sfinteste locul, dar tot omul este cel care-l întineaza, care-l urâteste sau murdareste prin urâtenia si murdaria sa sufleteasca. Sa ne amintim ca pacatul protoparintilor Adam s Eva a adus cu sine si o tulburare a creatiei întregi: pamântul care pâna atunci rodea numai lucruri folositoare si frumoase, a început a rodi “spini si palamida” (Fac. 3, 18). Daca pacatul sau oricare alt lucru urât îl îndeparteaza pe om de Dumnezeu si de binefacerile care vin din apropierea de Dumnezeu, curatirea si sfintirea omului si a mediului care-l înconjoara îl readuce pe om în apropierea lui Dumnezeu pentru a se bucura de binecuvântarea Acestuia si îndeparteaza raul sub orice forma ar fi prezent acesta.

În principiu preotul trebuie si poate sa savârseasca sfestanie la casa credinciosului “oricând acesta o cere”. Deci ori de câte ori credinciosul simte nevoia curatirii si sfintirii casei, asa cum simte nevoia usurarii si curatirii de pacate prin spovedanie, el poate chema preotul la casa sa pentru a-i face sfestanie. În vechime, dar si astazi în unele regiuni, se obisnuia sfestania în prima zi a fiecarei luni. Acesta, desigur, este un lucru bun si de dorit. În orice caz fiecare crestin ar trebui sa se îngrijeasca sa faca macar o data pe an sfestanie în apartament.

[autor: Alexandru Grapa]

Despre sfintirea casei

În Ajunul Botezului Domnului există obiceiul ca preotul să meargă în parohie sa, la enoriaşi acasă pentru a sfinţi casele stropindu-le cu apă sfinţită. Folosirea apei nu este întâmplătoare. Apa, ca element fundamental al creaţiei, fiindcă se foloseşte la spălarea şi curăţirea fizică a trupului uman sau a celorlalte corpuri materiale, este asociată şi lucrării de curăţire spirituală, de spălare a urmelor lăsate de păcatele şi fărădelegile oamenilor. Apa sfinţită de preot poartă în ea puterea curăţitoare şi sfinţitoare a harului dumnezeiesc. Când face sfinţirea apei preotul se roagă pentru ca: “apa aceasta să se sfinţească cu puterea, cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Duh, “pentru ca să se pogoare peste ea lucrarea cea curăţitoare a Treimii celei mai presus de fire”, “pentru ca să fie tămăduitoare sufletelor şi trupurilor şi izgonitoare a toată puterea cea potrivnică” şi pentru ca prin gustarea şi stropirea cu apa sfinţită să ne trimită Dumnezeu binecuvântarea Sa, care spală întinăciunea patimilor”

Nu Dumnezeu are nevoie de apă sau de alte elemente materiale pentru a-şi trimite binecuvântarea şi sfinţenia Sa, ci omul are nevoie de ea pentru a primi lucrarea lui Dumnezeu. Pentru că este trup şi suflet, pentru că are o constituţie psihosomatică cum spunem (psihi = suflet, soma = trup), omul are nevoie de această îngemănare a spiritului cu a materialul, are nevoie de semne materiale care să indice prezenţa şi lucrarea harului dumnezeiesc.

De aceea Dumnezeu a rânduit ca omul să se împărtăşească de harul şi puterea dumnezeiască, de Dumnezeu Însuşi prin intermediu unor elemente componente ale lumii noastre materiale. Astfel, ne împărtăşim de Trup şi Sângele lui Hristos prin pâine şi vinul euharistic, primi lucrarea harului Duhului Sfânt prin gustarea sau stropirea cu apă sfinţită sau prin untdelemn sfinţit etc.

Biserica a stabilit ca sfinţirea caselor credincioşilor să se facă prin două rânduieli de slujbă distincte care nu se exclud una pe alta, ci se complectează reciproc. Prima rânduială este stropirea caselor cu agheazmă mare în ajunul Bobotezei. La fel de importantă este cea de a doua rânduială şi anume slujba sfeştaniei sau agheasmei mici care se săvârşeşte la mutarea în casă nouă şi apoi se repetă în fiecare an sau chiar mai des atunci când lucrarea răului se face simţită în vreun fel în casă.

Prin sfinţirea casei, aşezăm casa sub oblăduirea lui Dumnezeu. Casa nesfinţită ca-şi omul nebotezat , sunt vulnerabili lucrării răului, în casa sfinţită sunt ocrotiţi în faţa tuturor relelor, dacă ei însăşi nu aduc răul în casă prin săvârşirea lui.