Cununia este Taina in care, unui barbat si unei femei ce se unesc liber in casatorie, li se da prin preot harul Sfantului Duh. Cei doi devin prin aceasta Taina un singur trup. Casatoria ca legatura pe viata intre un barbat si o femeie, se intemeiaza pe faptul ca numai impreuna alcatuiesc umanitatea completa.
Savarsitorul Tainei este episcopul sau preotul. Primitorii sunt doi crestini ortodocsi de sex diferit, care nu se afla intr-un grad de rudenie apropiat. Cei care urmeaza sa se casatoreasaca trebuie sa dovedeasca preotului ca au botez valid si ca au indeplinit conditiile pe care le prevede statul pentru incheierea casatoriei civile.
In vechime, Casatoria se savarsea dupa Liturghia de duminica. La acest eveniment, participa intreaga comunitate. Astazi, cununiile sunt savarsite sambata. Practica din prezent este necanonica, pentru ca petrecerile tin pana duminica dimineata, lucru care nu mai face posibila participarea credinciosilor la Liturghia de duminica. Indicat este ca ele sa fie savarsite duminica.
Implinirea a 25, 50 si 70 de ani de casatorie
Exista o randuiala bisericeasca la implinirea a 25, 50 si 75 de ani de casatorie. Implinirea a 25 de ani de impreuna vieţuire este numita “cununia de argint“, cea de la implinirea a 50 de ani de casatorie poarta numele de “cununie de aur“, iar la implinirea varstei de 75 de ani de casatorie, este numita “cununie de platina“. Termenul de “cununie” nu ar trebui sa mai fie prezent, pentru ca in aceste cazuri se savarseste o slujba de multumire, care nu are legatura cu Taina Cununiei.
Cand admite Biserica desfacerea casatoriei?
Biserica admite desfacerea casatoriei doar in doua situatii: a) cand ambii soti au hotarat sa intre in monahism; b) pe motiv de adulter.
Cate casatorii sunt permise?
Biserica Ortodoxa ingaduie cu pogoramant trei casatorii. Biserica face acest lucru pentru a nu lasa pe cei care au divortat si traiesc impreuna, sa vietuiasca in pacat, fara binecuvantarea lui Dumnezeu. A patra casatorie este oprita cu desavarsire in Biserica Ortodoxa.
Cand se oficiaza a doua casatorie?
A doua casatorie se oficiaza in cazul in care cei doi miri au mai fost casatoriti. In cazul in care unul dintre miri nu a mai fost casatorit, se tine seama de randuiala primei casatorii.
Lucrurile necesare la oficierea Cununiei sunt:
- Miri si nanasii sa fie spovediti inainte de Taina Sfintei Cununii
- Certificatul de casatorie civila al mirilor – sunt necesare date din acest certificat pentru a fi trecute in Registrul parohial si in Certificatul de Cununie;
- Doua lumanari de ceara curate;
- Inelele de logodna;
- Vin si prescura (sau piscoturi) pentru binecuvantarea mirilor;
De retinut:
In biserica se intra in urmatorul mod: nasul – alaturi de mireasa, iar nasa – alaturi de mire. Dupa acestia vor intra parintii mirilor, apoi ceilalti invitati.
De retinut: Nu se fac nunti in perioada postului.
Nasii – parinti spirituali
In Biserica Ortodoxa, nasii sunt parinti spirituali. Nasul este persoana care te ajuta sa nu traiesti o viata anormala. In vechime, martori la incheierea unei casatorii, in biserica, erau preotii catedralei. Ei semnau, ca martori, actul de casatorie. Cu timpul, nasii de cununie au devenit perechi de credinciosi ortodocsi, ei insisi casatoriti si cununati religios.
Cum se cuvine sa se aleaga nasii la cununie?
Tinand seama ca pentru multi din zilele noastre totul este posibil daca ai bani, multe persoane au devenit nasi doar pentru ca au bani. Asa se face ca foarte putine persoane care devin nasi, stiu Crezul. Nu e o preocupare pentru invatarea lui, atat timp cat preotul iti ofera in biserica un Molitfelnic, de unde il poti citi in voie. Mirii nu mai merg la duhovnic sa primeasca binecuvantare pentru nasii alesi, si asta pentru ca de multe ori, mirii nu au duhovnic.
Astfel, cel care doreste sa-si duca o viata curata, trebuie sa-si aleaga nasii dintre cei mai buni si mai evlaviosi crestini, indiferent de starea lor sociala. Daca din Sfanta Scriptura aflam ca “Mantuirea sta intru mult sfat”, sau ca “Cei lipsiti de povatuitori cad ca frunzele”, atunci putem intelege de ce este important ca nasii sa aiba experienta vie a relatiei cu Hristos. Numai din acesta relatie, nasii vor putea primi orice fel de intrebare din parte fiilor spirituali, fara a fi derutati de dificultatea lor.
Rudenia dintre fin si nas
Potrivit canonului 53 al Sinodului VI ecumenic, nasul se leaga cu finul si cu parintii lui “printr-o rudenie spirituala, care este mai mare decat cea dupa trup”. Prin acest canon este interzisa interzisa casatoria intre nas si mama finului, si ca, in cazul cand s-ar incheia o asemenea casatorie, ea trebuie sa fie despartita, iar cei ce o incheiasera sa fie supusi epitimiilor pentru desfranati.
A opta zi de la Cununie
In a opta zi dupa Cununie, mirii vin la Biserica pentru a li se citi o rugaciune speciala. Aceasta randuiala este trecuta in cartea “Agheazmatar“ sau “Molitfelnic“ ca “Rugaciune in a opta zi dupa cununie“. Ea este numita de unele persoane: “dezlegarea Cununiei”. Este o denumire care trebuie inlaturata, pentru ca da nastere la speculatii si interpretari gresite. Ea se poate numi cel mult – “dezlegare a cununiilor”, adica a cununilor de flori. Amintim ca in vechime, mirii purtau timp de o sapatamana aceste cununi de flori. Dupa sapte zile de la casatorie, ei veneau in biserica si preotul lua aceste cununii de pe capetele lor. Tinand seama de faptul ca in zilele noastre cununiile sunt ridicate de preot chiar in timpul slujbei, consideram ca expresia “dezlegarea cununiilor” ar trebui scoasa din uz.
Randuiala de “ridicare a cununiilor”, care exista la sfarsitul slujbei Cununiei, prezinta nestatornicie prin continutul, timpul si locul savarsirii. In zilele noastre ea este alcatuita din doua rugaciuni “Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai binecuvantat cununa…” si “Intr-o unire au ajuns robii Tai…” si Apolisul. In anumiti codici se pune “Binecuvantat este Dumnezeu nostru…”, “Sfinte Dumnezeule…” si troparul zilei. Exista un dezacord si in ceea ce priveste timpul savarsirii ei. Conform unor manuscrise, ea se savarsea in ziua a opta, dupa alte in ziua a saptea, a treia, iar dupa altele se unea cu randuiala Cununiei. Locul in care se desfasura acest moment era in naos sau in pridvor.
Daca “ridicarea cununiilor” se face in cadrul Slujbei, ne intrebam ce rost mai are ca mirii sa vina in a opta zi la Biserica? Cercetatorii au scos in evidenta ca aceasta “dezlegare” isi are originea in perioada cand crestinii se impartaseau des. Era o perioada cand se tinea postul conjugal in zilele de miercuri, vineri si duminica. In cazul de fata, Biserica tinand cont ca mirii nu s-au mai infranat de legaturile trupesti, in zilele de post, pe parcursul primei saptamani de dupa Cununie, le da dezlegare prin aceasta rugaciune sa se impartaseasca.
Ce trebuie sa faca tinerii in a opta zi de la Cununie
In a opta zi de la Cununie, tinerii vin la Biserica impreuna cu nasii si cu lumanarile de la Cununie. Preotul le citeste in pronaos molitfa. Este momentul in care preotul se roaga lui Dumnezeu ca tinerii sa se impartaseasca cu Sfintele Taine si sa ramana in unire unul cu celalalt:
“Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai binecuvantat cununa anului si ai inmultit fapturile Tale, binecuvanteaza si pe robii Tai acestia (N), pe care, cu alegerea Ta, ai binevoit a-i insoti unul cu altul. Trimite-le lor pe ingerul Tau cel pazitor, ca sa-i pazeasca de orice ratacire pana la sfarsit. Invredniceste-i a intra in sfanta biserica Ta si a se impartasi cu Sfintele Tale Taine, ca totdeauna sa slaveasca Preasfant numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor.“
“Intr-o unire au ajuns robii Tai, prin binecuvantarea Ta, Doamne, invrednicindu-se a primi Sfanta Taina a Cununiei prin rugaciunile preotilor Tai. Da Doamne, ca robul Tau (se rosteste numele mirelui N), sa fie cap sotiei sale, precum si roaba Ta (N), sa fie plecata barbatului sau, ca prin aceasta sa ramana nezdruncinata unirea lor pana la sfarsit, si Tie slava sa inalte, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.”
Dupa citirea molitfei, nasii si tinerii saruta sfintele icoane din biserica. Mirii vor lasa la Sfantul Altar un pomelnic, in care sunt trecute numele lor si ale nasilor, ca sa fie pomeniti de preot la sfintele slujbe.