Pe langa vestirea acestui act al Botezului Domnului, preotii bincuvinteaza si sfintesc casele credinciosilor prin stropirea cu apa sfintita. Nu este intamplatoare folosirea apei in actul de binecuvantare si sfintire a caselor, apa, ca element fundamental al creatiei, este asociata, pe langa curatirea corpului uman si a diferitelor lucruri materiale si lucrarii de curatire spirituala, de spalare a pacatelor si de renastere la o noua viata in Biserica intru Hristos.
Apa sfintita poarta in ea puterea curatitoare si sfintitoare a harului dumnezeiesc. La slujba de sfintire a apei, preotii se roaga ca: ‘apa aceasta sa se sfinteasca cu puterea, cu lucrarea si cu pogorarea Sfantului Duh, ‘pentru ca sa se pogoare peste ea lucrarea cea curatitoare a Treimii celei mai presus de fire’, pentru ca apa sa fie ‘izvor de nestricaciune, dar de sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, diavolilor pieire, indepartare puterilor celor potrivnice, plina de putere ingereasca’. Preotii se roaga de asemenea, ca ‘sa se dea celor ce se vor atinge de dansa si se vor stropi si o vor gusta: sfintire, sanatate, curatire si binecuvantare.
Boboteaza – Epifania
La 30 de ani, la plinatatea varstei barbatului desavarsit, a venit Hristos la Iordan, unde Sf. Ioan Botezatorul invata si boteza cu botezul pocaintei; iar despre Iisus le spunea: “Se afla in mijlocul vostru Acela pe voi Care nu-L stiti” (Ioan 1, 26). “Nici eu nu-L stiam pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: peste Care vei vedea Duhul coborandu-Se si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 33-34).
Cand a aparut Hristos pe malul Iordanului, Sf. Ioan, luminat de Duhul Sfant, Il recunoaste si-L arata multimilor, zicand: “Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii” (Ioan 1, 29). Aceasta marturie era foarte necesara israelitenilor, care asteptau pe Mesia cel profetit cu multe veacuri inainte. Hristos ii cere lui Ioan sa-L boteze, iar acesta, dupa o impotrivire de adanca smerenie, primeste sa-L boteze, dupa randuiala lui. Dupa botezul lui Hristos cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborat in chip de porumbel si a stat peste Iisus, iar Tatal a marturisit: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit!” (Matei 3, 17). Astfel, botezul primit de Hristos are si un alt scop: Epifania – aratarea Sfintei Treimi – moment in care El avea sa fie descoperit lui Ioan si, prin acesta, lui Israel, ca Fiului lui Dumnezeu si ca Mesia.
Boboteaza – Botezul lui Ioan si Botezul Bisericii
Ceea ce s-a intamplat cu pastele iudaic, se intampla si cu botezul. La Cina cea de Taina intalnim si pastele iudaic si pastele nostru; Hristos a pus capat celui dintai si i-a dat inceput celui de-al doilea. Si acum la raul Iordan a implinit botezul iudaic, dar in acelasi timp a deschis usile botezului Bisericii. Botezul lui Ioan era un botez de pocainta, care ii facea pe oameni sa-si osandeasca pacatele lor. Acest botez nu era o taina, ci un ritual, pentru ca nu ierta pacatele. Dar de ce n-a botezat Hristos, ne-o spune insusi sfantul Ioan cand zice : “Acela va va boteza cu Duh Sfant si cu foc”. Dar Duhul Sfant nu fusese inca dat. Acesta ne-a fost dat de Hristos insusi, de sus, de la Tatal (Ioan, 14, 26 ; 15, 26) venind in lume la Cincizecime (Fapte, 2, 1-4). Apostolii trebuiau sa se imbrace mai intai ei insisi cu toata puterea Duhului, cum s-a si intamplat la Cincizecime (Luca, 24, 49 si Fapte, 2, 1-4), ca apoi ei sa boteze cu apa si cu Duh Sfant, cum au si facut incepand dupa Pogorare cand s-au botezat adaugandu-se apostolilor “ca la trei mii de suflete” (Fapte, 2, 41).
Cu botezul lui Ioan s-a botezat si Mantuitorul, dar nu pentru ca El avea nevoie de curatire de pacate, fiind Dumnezeu-Omul, ci pentru a ne arata importanta si lucrarea botezului pe care il va institui si a implini Legea, ca sa se descopere lumii taina lui Dumnezeu cel in Treime inchinat, in numele Caruia sa ne botezam si noi. Taina botezului a fost instituita de Hristos insusi indata dupa invierea Sa din morti, odata cu trimiterea apostolilor la propovaduirea Evangheliei catre neamuri: “Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate Eu v-am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului” (Matei, 28, 19-20).
Hristos se afunda in Iordan si Duhul pogoara peste ape. A trebuit sa se scufunde Fiul in firea omeneasca si prin ea in apa, pentru ca noi, scufundandu-ne in apa, sa ne inaltam spre viata Sa dumnezeiasca in Duhul Lui cel Sfant. In Cuvantul intrupat, apa si Duhul se unesc din nou.
Pentru rugaciunile Sfintilor parintilor nostri Domne Iisuse Hristose Fiul lui Dumnezeu miluieste-ne pe noi.
Inca din primele zile ale anului, slujitorii Sfintelor Altare merg la
casele credinciosilor si vestesc minunea Botezului Mantuitorului nostru
Iisus Hristos.
Pe langa vestirea acestui act al Botezului Domnului,
preotii bincuvinteaza si sfintesc casele credinciosilor prin stropirea
cu apa sfintita. Nu este intamplatoare folosirea apei in actul de
binecuvantare si sfintire a caselor, apa, ca element fundamental al
creatiei, este asociata, pe langa curatirea corpului uman si a
diferitelor lucruri materiale si lucrarii de curatire spirituala, de
spalare a pacatelor si de renastere la o noua viata in Biserica intru
Hristos. Apa sfintita poarta in ea puterea curatitoare si sfintitoare a
harului dumnezeiesc. La slujba de sfintire a apei, preotii se roaga ca:
‘apa aceasta sa se sfinteasca cu puterea, cu lucrarea si cu pogorarea Sfantului Duh,
‘pentru ca sa se pogoare peste ea lucrarea cea curatitoare a Treimii
celei mai presus de fire’, pentru ca apa sa fie ‘izvor de nestricaciune,
dar de sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, diavolilor
pieire, indepartare puterilor celor potrivnice, plina de putere
ingereasca’.Preotii se roaga de asemenea, ca ‘sa se dea celor ce se vor
atinge de dansa si se vor stropi si o vor gusta: sfintire, sanatate,
curatire si binecuvantare’.
Obiceiul sfintirii caselor in Ajunul Bobotezei de catre preoti este o innoire a sfinteniei care trebuie sa patrunda in casele si in sufletele noastre, fiind o pregustare a marelui praznic al Bobotezei.
Vizita slujitorior Bisericii la casele credinciosilor are si un scop pastoral-misionar. Sarbatoarea Bobotezei reprezinta un prilej aparte, deosebit, am putea spune, pentru ca fiecare dintre preoti sa-si viziteze credinciosii, pe langa alte vizite pe care le fac in cursul anului bisericesc. Aceasta vizita este de fapt sfintirea caselor, a familiilor , a locurilor in care fiecare dintre credinciosii nostri isi petrec mare parte din viata. Este un moment pe care credinciosii il asteapta cu o mare bucurie, avand in sufletul lor credinta ca prin aceasta primire a preotului se primeste de fapt Biserica lui Hristos. Fiecare casa devine un Iordan al Botezului si al Epifaniei Domnului.
Biserica are in randuiala sa doua slujbe distincte pentru sfintirea caselor credinciosilor, care nu se exclud una pe alta, ci se completeaza reciproc. Prima randuiala este stropirea caselor cu Aghiasma Mare in ajunul Bobotezei. La fel de importanta este cea de a doua randuiala si anume slujba sfestaniei sau a aghiasmei mici care se savarseste la mutarea in casa noua si apoi se repeta in fiecare an sau chiar mai des atunci cand lucrarea raului se face simtita in vreun fel in casa.
La Boboteaza se sfinteste apa Iordanului si toate apele si izvoarele
pamantului. La Boboteaza se sfinteste Aghiasma Mare prin semnul Crucii
si prin pogorirea darului Sfintului Duh. Deci sa multumim lui Dumnezeu
ca am ajuns cu bucurie la praznicul acesta mare al Bobotezei si sa ducem
cu evlavie Aghiasma in casele noastre. Prin ea ne sfintim cu totii, se
sfintesc casele si fantanile noastre si se izgonesc duhurile rele cu
puterea Duhului Sfant.